Papagal Agapornis

Pentru a veni in ajutorul iubitorilor de pasari incercam sa strangem laolalta informatii despre pasari postate de dumneavoastra, iubitorii de pasari, in mediul online.Facem acest lucru fara sa avem vre-un interes material si fara sa pretindem ca suntem proprietarii acestor informatii sau ca ele sunt complet adevarate.Deasemenea mentionam conform legii sursa.Multumim celor care se obosesc sa impartaseasca din experienta lor si celorlalti pasionati de pasari. Sursa: exotikparrots

Origina papagalului Agapornis

 
Papagalul agapornis ,papagalul iubirii,a fost o specie necunoscută în afara teritoriului african, până când europenii au scris în cărțile și jurnalele lor despre aceste păsări viu colorate pe care le-au văzut în Africa. Primii papagali agapornis au fost descrisi la începutul anilor 1600 ca având fața roșie și a fost introdus în Europa începând cu secolul al XIX-lea. Pentru că papagalul agapornis este o pasăre ușor de ținut ca animal de companie a devenit popular în întreaga lume. Mai tarziu s-au descoperit încă patru specii de papagal agapornis.
Dintre cele cateva specii de papagali, Agapornis poate fi considerata cea mai fidela. Este numita si pasarea dragostei sau papagali inseparabili pentru ca, atunci cand si-a gasit perechea, cei doi nu se mai despart niciodata. Sunt mai mari decat perusii, dar mai mici decat papagalii gigant, iar culorile lor pot fi variate - verde, albastru, galben, rosu, oranj, alb. Nu sunt foarte galagioase, dar vocea lor are tonalitati inalte, asa ca aminteste-ti asta daca vrei sa locuiasca in apartamentul tau si ai vecini sensibili. Hrana lor trebuie sa fie bogata in proteine si au nevoie de mult spatiu in colivie, asa incat sa poata da din aripi fara sa se loveasca, dar sa incapa si trei vase (unul de apa curata, unul cu seminte si unul cu mancare proaspata). Obiecte foarte pretuite de aceasta specie de papagal sunt jucariile pe care le poate transporta. Un mic carut ori o masinuta de jucarie il vor face foarte fericit.
Inainte de a decide sa-ti cumperi un papagal, informeaza-te cat mai amanuntit despre caracterul exemplarului ales. Pot sa traiasca 17-20 de ani in medie, deci a achizitiona unul inseamna un angajament pe termen lung. E bine sa stii ca este activ si neastamparat, aparent intr-o continua miscare si agitatie, nu se teme de apropierea oamenilor sau de gesturile acestora. Se bucura si de o plimbare, stand cuminte pe umarul tau, dar nici atunci cand esti ocupat cu treburile gospodaresti el nu se plictiseste, fiind atent la tot ce faci. Aceasta hiperactivitate il face mai greu de mangaiat si de iubit, asa ca poti incerca cu succes operatiuni ca alintatul si imbratisatul tarziu, seara, cand este pregatit pentru somn. Este o companie foarte simpatica si va deveni cu siguranta favoritul intregii familii.
 
 
 
 
 
Are ca si origine frumosul continent african si face parte din genul Agapornis, fiind foarte indragit de iubitorii de animale datorita coloritului spectaculos, a istetimii si afectivitatii pe care o manifesta fata de partenera sa.
 Aceasta pasare are un penaj special: corpul verde, pieptul galben si capul rosu  si poarta numele de “papagalul amorez” datorita faptului ca isi petrece foarte mult timp giugiulindu-se cu partenera sa, fiind un adevarat romantic.
Pentru a avea cele mai bune conditii dar si pentru ca stapanii sa se poata bucura de compania acestor papagali, este preferabila achiztionarea unei perechi. Astfel, simpla companie a acestora va infrumuseta si cele mai mohorate zile, cei doi devenind dupa un timp de nedespartit.
Papagalul agapornis este un mic măscărici, jucându-se ore întregi. Îi place să se atârne de jucării, să se învârtă în jurul lor și să danseze pe umărul tău. Ai grija la nasturii tăi! Îi place să-i scoată de pe cămașa ta. Papagalului agapornis îi place să se ghemuiască și să se alinte. Iubește să se vadă în oglindă cand zboară. Iar dacă sunt doi papagali agapornis, vor face cu rândul.
 

Taxonomie

 

Familia Psittacidae, genul Agapornis

 Origine:    Africa Centrala si de Sud
Descriere:    Corpul zvelt, colorat puternic, coada scurta si boanta
Dimensiuni:    15-20cm; 60-80g
Nivel zgomot:                    Scazut
Abilitatea:de a invata sa vorbeasca  Scazuta, insa invata rapid trucuri
Speranta de viata:    17-20 ani ( in captivitate )Insa daca sunt intretinuti corespunzator,pot atinge si 25 de ani
Temperament:    Afectuosi, jucausi, blanzi, foarte inteligenti, curiosi, le place sa se ascunda, pot invata sa vorbeasca

Descriere papagal Agapornis

Specii/Subspecii:    Agapornis roseicollis (amorezul cu fata de culoarea piersicii), Agapornis personata (amorezul mascat), Agapornis fischeri (amorezul Fischer), Agapornis lilianae (amorezul Nyasa), Agapornis nigrigenis (amorezul cu obraji negri), Agapornis canus (amorezul de Madagascar), Agapornis taranta (amorezul abisinian), Agapornis pullarius (amorezul cu fata rosie), Agapornis swinderniana (amorezul cu guler negru.
Varietati:    Numeroase mutatii pentru fiecare subspecie: lutino, ino, blue, pied, cinnamon, violet etc.
 

 
Comportament si personalitate
 
Stapanii trebuie sa le asigure atentia necesara, pentru ca acestia devin foarte afectuosi. Pot ajunge sa vorbeasca insa destul de greu iar cuvintele nu se disting, fiind mai mult niste zgomote sau tipete.
Dacă ai de gând să petreci mult timp zilnic cu papagalul tău agapornis, îl poți lăsa singur, fără pereche. Dar dacă stai mult plecat de-acasă, ia-i o companie. Acest lucru îți va face papagalul agapornis fericit și vei preveni plictiseala.
Papagalul agapornis, deși este mic ca dimensiune, are inteligența și abilitatea unei păsări de dimensiune mare. Te va uimi cu abilitatea lui de a scăpa din colivia sa. Uneori poate deveni șeful în casa ta.
Papagalul agapornis este inteligent, afectuos și jucăuș. Cu o socializare potrivită și adecvată veți stabili o relație puternică. Această mică pasăre nu va prospera fără interacțiune.
 Determinarea sexului la papagalul Agapornis
 Dintre cele 9 specii de papagalii amorezi (Agapornis) numai 3 prezinta dimorfism sexual, ceea ce inseamna ca masculul poate fi diferentiat vizual de femela. In ceea ce priveste celelalte 6 specii, singurele metode sigure de determinare a sexului sunt analiza ADN si metoda chirurgicala (endoscopia). Totusi exista cateva indicii comportamentale si vizuale care ne-ar putea ajuta in diferentierea sexelor la papagalii Agapornis, despre acestea vom vorbi spre sfarsitul articolului.
Speciile care prezinta dimorfism sexual sunt: Agapornis taranta (amorezul abisinian), Agapornis pullarius (amorezul cu fata rosie) si Agapornis canus (amorezul de Madagascar).
Agapornis taranta (amorezul abisianian). Masculul are penajul verde, fruntea de culoare rosu si un inel rosu in jurul ochilor. Coada lui este tivita cu negru si penele de sub aripi sunt de asemenea negre. Femela are penajul verde, fara fruntea rosie, fara inelul rosu din jurul ochilor si fara marcajele negre ale masculului. Ambele sexe au ciocuri rosii si picioare gri.
Agapornis pullarius (amorezul cu fata rosie). Ambele sexe au acelasi penaj (de culoare verde aprins, cu fata rosie-portocalie, ciocul rosu si pircioare gri) insa femelele au un colorit mai pal decat masculii.
Agapornis canus (amorezul de Madagascar). Ambele sexe au acelasi penaj (de culoare verde inchis pe spate si aripi, cu penele de la marginea aripilor tivite cu negru, ciocul si picioarele gri) insa masculii au capul si pieptul de culoare gri, femela pastrand pe cap si piept culoarea verde.
Speciile la care sexul nu poate fi diferentiat vizual sunt: Agapornis roseicollis (amorezul cu fata de culoarea piersicii), Agapornis personata (amorezul mascat), Agapornis fischeri (amorezul Fischer), Agapornis lilianae (amorezul Nyasa), Agapornis nigrigenis (amorezul cu obraji negri) si Agapornis swinderniana (amorezul cu guler negru). Exista cateva indicii vizuale si comportamentale care ar putea sa ne ajute sa determinam sexul amorezului insa acestea nu sunt general valabile, deci nu pot fi considerate sigure:
- femelele sunt usor mai mari si mai robuste decat masculii;
- atunci cand stau pe o stinghie, femelele isi departeaza mai mult picioarele decat masculii;
- femelele au, in general, un colorit mai palid decat al masculilor;
- femelele sunt cele care se ocupa in pricipal de construirea cuibului;
- masculul este cel care hraneste femela;
- coada masculului este mai rotunjita, pe cand cea a femelei are un aspect mai rectangular;
- femelele sunt dominante, sunt mai agresive si teritoriale, ciupesc mai puternic;
- in timpul clocirii oualor, femela este cea care sta pe timpul zilei in cuib.

De asemenea, s-au inregistrat cazuri in care doua femele tinute impreuna o perioada lunga de timp s-au comportat ca un cuplu, depunand in mai multe randuri oua infertile.
Daca nu doriti sa obtineti pui de la pasarile dumneavoastra sexul exemplarelor nu este important si nu trebuie sa influenteze dragostea cu care va inconjurati companionul. Chiar daca descoperiti la un moment dat ca amorezul dumneavoastra ar fi trebuit sa se numeasca Coco si nu Coca acest lucru nu trebuie sa va modifice comportamentul fata de pasare. 
 Alegerea si Amenajarea Colivii 
 Pentru a se simti confortabil un papagal Agapornis trebuie sa aiba o colivie care sa-i permita sa-si intinda aripile fara a se lovi de gratii, ceea ce inseamna ca o colivie pentru o pereche de amorezi trebuie sa masoare un minimum de 50cm latime, 90cm adancime si 50cm inaltime. Nu uitati de faptul ca accesoriile si jucariile din colivie limiteaza si ele spatiul. Regula general valabila este sa cumparati o colivie cat mai mare pentru a oferi papagalilor dumneavoastra o viata cat mai placuta si sanatoasa. Daca aveti mai multi papagali Agapornis va trebui sa achizitionati o colivie si mai mare sau o voliera. Evitati sa folositi colivii “la mana a doua”, acestea pot purta diverse boli sau bacterii de la fostii “locuitori”.
Colivia trebuie sa fie confectionata din otel inoxidabil si sa nu aiba parti ascutite in care pasarea sa se poata rani. Asigurati-va ca usita coliviei are o incuietoare de siguranta pentru ca papagalii sunt foarte abili si inteligenti si pot deschide usor o incuietoare simpla. Ideale sunt coliviile cu bare orizontale, acestea oferind pasarii si posibilitatea efectuarii unor exercitii fizice de catarare. Atunci cand alegeti colivia potrivita, va trebui sa aveti in vedere si distanta dintre bare, care nu trebuie sa fie mai mare de 2cm, pentru a preveni blocarea capului papagalului Agapornis intre ele. Ideal este sa achizitionati o colivie care sa aiba acoperisul amenajat in asa fel incat, in timpul petrecut in afara coliviei, pasarea sa poata sta confortabil chiar pe acoperisul coliviei.
Unii veterinari sustin ca, coliviile rotunde nu sunt confortabile pentru pasari, din punct de vedere psihic, intrucat le accentueaza sentimentul de nesiguranta. O colivie dreptunghiulara va oferi pasarii posibilitatea de a se retrage in colturi, unde sa se simta ocrotita. De asemenea, un Agapornis ar putea sa isi prinda gherutele in varful unei colivii rotunde, acolo unde se intalnesc barele. Deci, evitati coliviile rotunde!
Colivia ideala are fundul detasabil, pentru a permite curatarea ei cu usurinta. Pe fundul coliviei asezati hartie sau servetele de hartie pe care sa le inlocuiti zilnic. Nu folositi rumegus, nisip sau alte materiale pentru ca pasarea le poate inghiti, dezvoltand astfel grave probleme de sanatate si in plus, acestea pot cu usurinta adaposti bacterii. Pentru a limita mizeria din jurul coliviei puteti inconjura partea de jos a acesteia cu plexiglas. Aveti insa grija ca pasarea sa nu se poata rani in clemele cu care prindeti acest material de colivie (clemele vor trebui sa fie confectionate din otel inoxidabil).
Retineti ca orice Agapornis trebuie sa petreaca mult timp (minim 2 ore pe zi) in afara coliviei pentru a-si mentine sanatatea. Daca lasati papagalul dumneavoastra in colivie majoritatea timpului va trebui sa cumparati o colivie cat mai mare, pentru a-i permite sa zboare si sa-si mentina astfel forma fizica.
Desi nu este obligatoriu, pe timpul noptii puteti acoperi colivia cu un material, aceasta va incuraja pasarea sa se linisteasca si sa doarma mai mult dimineata, va tine departe insectele si va mentine constanta temperatura in colivie. Folositi un material cu structura uniforma si neteda, pentru a evita ca pasarea sa-si prinda ghearele in textura sa. Evitati materialele de tip prosop. Acest acoperamant va trebui scuturat zilnic de praf si spalat saptamanal cu detergent fara parfum.
 
Amplasarea coliviei
 Colivia papagalului Agapornis NU trebuie asezata in bucatarii (pericol de toxicitate datorita gazului emanat de articolele de menaj confectionate din teflon!) si nici in bai. Aveti grija sa nu o plasati totusi in locuri unde pasarea sa se simta izolata, departe de activitatea umana din locuinta. Ea are nevoie de interactiuni umane cat mai frecvente. Nu asezati colivia pe podea, ea trebuie amplasata la inaltime pentru ca pasarea sa se simta in siguranta (ideal la nivelul ochilor). Colivia nu trebuie asezata in locuri in care sunt curenti de aer si nici in camere unde sunt variatii mari de temperatura. Temperatura ambientala ideala pentru un Agapornis este de 21-26°C. Pe timpul verii, nu plasati colivia in calea curentilor de aer conditionat. Amplasati colivia departe de geamuri, in locuri luminoase, dar in nici un caz sub lumina directa a soarelui.
 Accesoriile
 Colivia trebuie sa contina minim 2-3 (chiar mai multe daca este spatioasa) stinghii, pozitionate la nivele diferite, nu foarte aproape una de alta, pentru a permite pasarii deplasarea confortabila intre ele. Stinghiile trebuie sa fie obligatoriu de diferite grosimi si confectionate din materiale diferite. Cele mai potrivite sunt cele din lemn, si acrilic. Evitati stinghiile din smirghel intrucat cauzeaza rani pe piciorusele fragile ale papagalior Agapornis! Puteti folosi si franghie netratata pentru a confectiona stinghii, insa va trebui sa aveti grija si s-o indepartati atunci cand incepe sa se despice, pentru a preveni blocarea vreunei gherute in ea. Crengile naturale sunt cea mai buna optiune . Evitati crengile de brad, ideale sunt cele de: mar, mirt, paltin, artar, frasin, cais, piersic, ulm, fag,salcam,salcie,tei. Asigurati-va ca alegeti crengute proaspete si care nu au fost stropite cu insecticide! Stinghiile deteriorate trebuiesc imediat inlocuite. Nu asezati bolurile cu mancare si apa sub stinghii, pentru a evita stropirea alimentelor cu materii fecale.
Pentru mancare si apa, folositi boluri mai degraba late decat adanci, confectionate din plastic dur  sau ceramica intrucat sunt sigure si usor de curatat (acestea vor trebui spalate zilnic). Va trebui sa folositi boluri separate pentru pelete/seminte si pentru fructe/legume. Pentru apa puteti folosi si o adapatoare special conceputa. Asigurati-va ca plasati bolul de mancare langa o stinghie pe care pasarea sa poata sta si manca.
Papagalilor Agapornis le place foarte mult sa se balaceasca in apa. Mai mult decat atat, chiar au nevoie de o “baie” o data sau de doua ori pe saptamana, pentru a-si putea curata penele. In acest scop puteti folosi un bol putin adanc pe care sa-l umpleti cu apa si sa il asezati pe fundul coliviei. In magazinele de specialitate exista si “cadite”, special concepute pentru pasari, care pot fi fixate pe peretele coliviei. Va trebui sa aveti in vedere totusi ca aceasta activitate, desi foarte utila si distractiva pentru Agapornis, va produce mizerie si va fi necesar sa stergeti apa rezultata sau sa uscati/indepartati hrana si accesoriile care au fost eventual stropite. Daca Agapornisul dumneavoastra nu agreaza baile facute in acest mod, puteti sa stropiti pasarea cu apa calduta dintr-o sticla cu pulverizator, avand grija sa nu indreptati stropii catre fata ei sau sa ii udati puful de sub pene (care se usuca foarte greu). Baile trebuiesc facute ideal dimineata si atunci cand temperatura ambientala nu este scazuta (pentru a evita imbolnavirea pasarii). Nu adaugati niciodata detergent sau orice alt substanta in apa cu care imbaiati papagalul!

 


Jucariile

 Papagalul agapornis este extrem de activ și e bine să i se pună la dispoziție un spațiu adecvat pentru a explora, urca și zbura. Îi place să mestece și e bine să aibă la dispoziție lemn (nu mobilierul) și jucării pentru a-și antrena mușchii masticatori.
Jucariile sunt necesare pentru a oferi companionului dumneavoastra o modalitate de distractie, pentru a-l feri de plictiseala si stres, pentru a-i stimula inteligenta nativa. Studiile stiintifice efectuate in coloniile de pasari au aratat ca acestea se bucura de o jucarie noua la fel de mult cum se bucura de o masa buna. Aveti grija sa procurati jucarii care sa nu poata fi dezmembrate in bucati mici pe care pasarea sa le poata inghiti. Evitati inelele metalice si lanturile, precum si jucariile din materiale tratate chimic (zinc, mercur, adezivi etc.) sau din plastic. Studiati cu atentie clopoteii intrucat deseori acestia pot fi cu usutrinta dezmembrati de catre papagali. Nu aglomerati colivia cu prea multe jucarii. Va trebui sa aveti grija sa oferiti papagalilor Agapornis jucariile prin rotatie, intrucat, aceleasi jucarii mentinute prea mult timp vor sfarsi prin a fi ignorate.
Le puteti oferi jucarii din piele tabacita, din sfoara netratata chimic, diferite leagane si scarite special concepute pentru papagali. Jucariile deteriorate sau prea murdare trebuiesc inlocuite sau curatate imediat.Le mai puteti fixa in colifie si o mica oglinda in care nu se poate taia.

 


Igiena  coliviei si a accesoriilor
 Este important pentru sănătatea papagalului tău agapornis să păstrezi colivia și accesoriile ce se află în aceasta curate și într-o formă bună. Pachetul zilnic include curățarea podelei și împrospătarea apei. Săptămânal ar trebui să cureți și să dezinfectezi colivia. Spală jucăriile și celelalte accesorii când devin murdare.
Igiena este un factor extrem de important, mult mai important decat ne vine sa credem, in mentinerea sanatatii pasarilor. Asternutul de pe fundul coliviei trebuie inlocuit zilnic. Incercati sa curatati imediat materiile fecale cazute pe fundul coliviei sau pe barele ei, odata intarite acestea sunt mult mai dificil de indepartat. De asemenea, retineti ca hrana umezita sau fecalele atrag foarte repede insectele si dezvolta foarte usor bacterii. Saptamanal va trebui sa curatati colivia in intregime. Puteti folosi pentru aceasta operatiune o solutie diluata de clor (o jumatate de cana la 4l de apa). Clatiti din abundenta si lasati colivia sa se usuce complet inainte de a pune pasarea in ea.
Bolurile de mancare si apa, adapatoarea trebuiesc spalate zilnic cu apa si putin detergent. Aveti grija sa indepartati toate resturile si mizeria, in special in cazul adapatorilor. Saptamanal le puteti dezinfecta si pe acestea, cu apa fiarta. Clatiti din abundenta pentru a va asigura ca pasarea nu va ingera substantele toxice cu care le-ati spalat.
Jucariile, stinghiile si celelalte accesorii din colivie trebuiesc si ele spalate si curatate de indata ce se murdaresc sau umezesc. Umezeala este inamicul numarul unu! Uscati bine toate aceste obiecte inainte de a le reintroduce in colivie.

Imperecherea /Reproducerea
 
Dacă ții o pereche de papagali agapornis în aceeași colivie, atunci pregătește-te pentru varianta în care se vor reproduce. Se reproduc destul de repede și o singura pereche poate produce 3 serii de ouă pe an. Mulți oameni s-au trezit crescători de papagali agapornis peste noapte și mulți și-ar fi dorit să fie.                                
Papagalii Agapornis sunt cunoscuti ca papagali inseparabili, monogami - odata gasita o pereche, vor trai impreuna toata viata; in literatura de specialitate apar multe cazuri in care, in momentul diparitiei unuia dintre parteneri nici perechea sa nu a mai trait mult timp.In cele ce urmeaza va voi descrie comportamentul tipic al unei perechi de papagali Agapornis compatibili, ajutandu-va sa ii intelegeti si in acelasi timp sa va dati seama in ce masura imperecherea are sanse de succes.
La inceput cele doua pasari s-ar putea sa se ignore, dar, pe masura ce trece timpul (uneori dupa doar cateva minute, alteori dupa cateva luni) se vor lega una de alta formand o adevarata pereche, pe viata. In cazul in care acest lucru se intampla, veti observa ca partenerii stau unul langa altul pe stinghiile din colivie, mananca impreuna, se ciugulesc, se curata unul pe altul cu ciocul si, finalmente, se imperecheaza.

Comportamentul femelei

 

Femela Agapornis aflata in perioada de reproducere va ciripi in mod diferit, vibrandu-si ciocul, va scurma cu mai multa ardoare fundul coliviei, se va pozitiona pe stinghii in modul caracteristic actului de imperechere. Daca are la dispozitie un cuib si materiale pentru amenajare, isi va petrece mare parte a timpului in interiorul acestuia, pregatindu-l pentru depunerea oualor. Daca este pregatita pentru imperechere va semnala acest lucru masculului umflandu-si si zburlindu-si penele, in special cele de pe gat si cap. Daca masculul nu este receptiv femela il va urmari si alerga prin colivie, devenind agresiva ca expresie a frustrarii. Nu sunt rare cazurile in care femele Agapornis au omorat chiar masculii care nu le-au satisfacut.

Comportamentul masculului

 

Masculul pregatit pentru imperechere va face “reverente” cu capul in fata femelei pentru a-i atrage atentia. Va incerca sa ciuguleasca in special zona din jurul ciocului si chiar ciocul partenerei. El va testa dorinta femelei plimbandu-se pe langa ea si eventual incercand sa o “calce” intai cu un picior. Se va invarti in loc in apropierea femelei si isi va vibra ciocul, scotand un sunet deosebit.
Ambele sexe se pot masturba cu ajutorul jucariilor sau altor obiecte. Femela si masculul gata de imperechere se vor hrani reciproc regurgitandu-si hrana unul altuia. De asemenea, ambele sexe isi ridica un picior prin spatele aripii pentru a se scarpina in cap. Acest gest semnifica faptul ca sunt pregatiti pentru imperechere.
Cel mai bine este sa gazduiti o singura pereche in colivie/voliera! Papagalii Agapornis pot fi agresivi si teritoriali in perioada de reproducere.

Cuibul


 Masuri recomandate: 25X25X30 cm
Intrarea in cuib trebuie sa aiba aproximativ 5 -7cm.
Este de preferat sa se poata intra prin partea de sus a cuibului decat prin lateral, astfel puii nu au cum sa cada accidental din cuib. Pe fundul cuibarului puneti un grilaj, sau orice alta structura plana care sa nu se deformeze, evitand astfel deformarea picioarelor puilor.
In comert se gasesc diferite forme de cuiburi, in marea majoritate pentru perusi, construite din plastic, acestea nu sunt recomandate pentru papagalii Agapornis pentru ca sunt prea mici. Inainte de a folosi cuibul, acesta trebuie dezinfectat si deparazitat, puii sunt foarte sensibili si se pot imbolnavi repede.

Lumina
 In timpul reproducerii cuplul are nevoie de lumina aproximativ 14 ore pe zi, cum lumina naturala nu poate lumina cuibul o perioada atat de lunga zilnic, este nevoie de un sistem de iluminat artificial. Lumina permanenta pe o lunga perioada de timp declanseaza procesul de clocire al oualelor si permite apoi parintilor sa-si hraneasca si ingrijeasca puii cum trebuie. Primele zile de viata ale puilor sunt o etapa definitorie atat pentru parinti cat si pentru pui. 
Alimentatia
 Inca dinaintea nasterii puilor, alimentatia parintilor trebuie luata in considerare, intregul proces de clocire depinde si de cat de bine sunt hraniti parintii. Un cuplu obosit si infometat, privat de necesarul de proteine, va avea probleme in a duce la bun sfarsit procesul de clocire.
Apa este un alt produs ce trebuie luat in considerare, nu uitati sa schimbati apa zilnic si de asemenea sa curatati cuibul. Femelele isi curata de obicei singure cuibul dar nu strica sa le dati o mana de ajutor. Ca «material» de pus in cuib alegeti bucatelele de hartie, sunt usor de curatat insa, in nici un caz, nu folositi hartie de ziar.
Papagalul agapornis nu este o pasăre greu de hrănit și va prospera dacă îi dai amestecătură de semințe și hrană verde zilnic. Ovăzul este folosit ca supliment, fiind administrat umed în timpul perioadei de împerechere. Semințele umede se administrează când sunt pui în cuib sau când papagalul agapornis se reface după boală. Totuși amestecă o cantitate mică de apă cu semințe pentru că se alterează foarte ușor. Frunzele verzi de spanac proaspăt tăiate constituie o hrană importantă pentru papagalul agapornis, mai ales că este ușor de găsit.

Controlul fiecarui ou
 Femela depune cate un ou la fiecare 2 zile; daca doriti sa aiba pui, nu este necesar sa ii lasati oul si apoi la fiecare doua zile sa o «deranjati». Adunati in jur de 4-7 oua pe care le tineti intr-un loc calduros si luminos, apoi, dupa ce cuibul este gata puneti ouale si femela in cuib.
Inainte de a lua in mana un ou, spalati-va bine pe maini pentru a nu contamina ouale.
Pentru a vedea daca un ou este steril sau nu (adica daca este un ou din care va iesi sau nu un pui) puteti sa-l tineti in dreptul unui fascicul luminos; daca textura oului este clara iar culoarea pare galbena, este posibil ca oul sa nu fie fecundat, asadar din oul respectiv nu iese pui; daca textura este opaca si apar mici vinisoare de sange, atunci oul este fecundat si probabilitatea ca din el sa iasa un pui este mare.
Perioada de incubatie dureaza de la 21 la 23 de zile de la momentul in care femela a depus cel de-al treilea ou – tineti minte aceasta data si veti sti cu aproximatie momentul in care familia se va largi. In cazul in care la acesata data puii nu ies din ou, calculati data la care a depus ultimul ou si adunati media de 22 de zile de incubatie plus inca 6 zile. Astfel evitati sa aruncati oua in care puii traiesc; nu este obligatoriu ca din toate ouale sa iasa cate un pui, unii nu se pot dezvolta suficient, poate fi si o problema de umiditate sau de infestare a cuibului cu microbi.
Daca doriti ca dupa ce puii ies din ou sa formati inca un cuib nu este nici o problema, dar dupa doua cuiburi succesive dati-le celor doi papagali o perioada lunga de relaxare - 8-10 luni – poate nu vi se pare, dar pentru ei clocitul este un efort mare, atat fizic cat si psihic.
Varsta propice pentru reproducere in cazul papagalilor Agapornis este de:
    10-12 luni pentru Agapornis Roseicollis
    15-18 luni pentru Agapornis Personata
Restul ,normal 9-10 luni
Cand doriti sa cumparati un cuplu de astfel de papagali, luati-l de la crescatori specializati si aveti grija ca cuplurile sa nu fie frate si sora - puii pot avea mutatii genetice din aceasta cauza si pot iesi malformati sau cu o constitutie fragila.

Depunerea oualor, clocitul si eclozarea puilor
 
 Femela Agapornis va putea incepe sa depuna oua de regula la circa 4-10 zile de la prima imperechere. Exista cateva semne care ne indica faptul ca momentul depunerii oualor se apropie:
- femela isi va petrece din ce in ce mai mult timp in cuib si se va hrani mult din osul de sepie si blocul de minerale (nutrienti de care are nevoie pentru formarea cojii oului);
- femela va aranja si rearanja de nenumarate ori substratul din cuib;
- cu 12-24 de ore inainte de depunerea oului cloaca femelei va fi vizibil umflata.
In perioada premergatoare depunerii, ca si in perioada incubatiei este foarte important sa oferiti femelei posibilitatea de a se imbaia, umiditatea este extrem de importanta atat in “prepararea” oualor cat si in procesul de incubatie (cand ouale din cuib trebuie sa aiba diferite niveluri de umiditate pentru a se dezvolta normal). Dieta femelei este foarte importanta, oferiti-i neaparat suplimente de calciu si minerale (os de sepie, blocuri de minerale), our fiert tare, seminte germinate, mixuri de seminte de calitate.
In general, femela Agapornis va depune in medie circa 4-6 oua mici, rotunde si albe (desi este posibil sa depuna chiar si 8). Ouale sunt depuse cate unul la doua zile. Daca femela Agapornis se afla la prima depunere, este posibil ca primul ou sa prezinte urme de sange si sa fie usor alungit. Nu va alarmati, acest lucru este normal, iar puiul dinauntru are totusi sanse sa se dezvolte normal. Procesul de incubatie incepe de obicei dupa depunerea primului sau celui de-al doilea ou. Ouale fertile raman viabile pana la 7 zile la temperatura camerei daca procesul de incubare nu a inceput, asa ca nu aveti motive de ingrijorare. De aceea, este foarte util sa va notati intr-o agenda datele exacte ale depunerii si ale inceperii incubatiei pentru a putea tine un calendar corect al reproducerii.
Nu neaparat toate ouale depuse sunt fertile, se estimeaza ca doar circa 75-90% din ele vor dezvolta pui. Dupa 7-10 zile de la inceperea incubatiei ouale pot fi verificate pentru a evalua fertilitatea lor si dezvoltarea embrionului dinauntru. Pentru aceasta va trebui sa folositi o mini lanterna (sau sa adaptati o lanterna mai mare) al carei fascicul de lumina sa nu fie foarte puternic (expunerea la caldura puternica omoara embrionul). Spalati-va intotdeauna pe maini inainte sa manipulati ouale, coaja lor este poroasa si bacteriile de pe maini pot omori embrionii! Luati oul si, intr-o camera unde este intuneric, expuneti fundul acestuia (capatul mai lat) la fascicolul de lumina provenit de la lanterna.  
Daca oul este fertil va trebui sa vedeti imediat sub coaja o retea fina de capilare distincte si rosii, iar embrionul apare ca o pata inchisa la culoare in mijlocul acestei retele. Veti vedea de asemenea si o bula de aer in interiorul cojii. Daca embrionul este mort va aparea ca o pata de culoare inchisa, uscata in interiorul cojii. Daca oul este infertil sau nu este incubat va permite trecerea luminii prin el. Incercati sa limitati pe cat posibil atat durata procedurii de verificare a fertilitatii oualor, cat si durata expunerii oului la fascicolul de lumina pentru a nu afecta embrionii. Manipulati ouale cu mare grija intrucat sunt foarte fragile! Nu zgaltaiti ouale, nu le intoarceti de pe o parte pe alta pentru ca omorati embrionii! Ouale infertile sau cu embrioni morti trebuiesc indepartate din cuib.

Incubarea oualor este facuta numai de femela, care isi petrece aproape tot timpul in cuib, fiind hranita de catre mascul. In timpul incubatiei, atat ziua cat si noaptea, femela intoarce ouale de pe o parte pe alta in cuib, pentru a preveni aderarea embrionilor de coaja oului. Intreruperea procesului de incubatie se soldeaza intotdeauna cu moartea embrionilor.
Este bine sa verificati cuibul Agapornisilor din cand in cand (dar nu mai mult de o data la cateva zile) pentru a vedea starea oualor. Pasarile se pot speria daca le deschideti cuibul fara a le preveni si pot sparge din greseala unul sau mai multe oua. Pentru a evita acest lucru este bine sa ciocaniti usor in cuib de fiecare data inainte de a-l deschide. Dupa ce il deschideti, in general pasarile vor alege sa iasa din el si va vor lasa sa inspectati ouale. Daca acest lucru nu se intampla, puteti folosi o revista sau o bucata de carton pentru a indeparta cu atentie si gentilete pasarea din cuib. Manipulati cuibul si ouale cu mare grija, sunt foarte fragile!
Eclozarea oualor va avea loc la circa 20-25 zile masurate de la inceputul procesului de incubatie. In zilele premergatoare eclozarii oferiti mai multe alimente moi parintilor pentru a-i obisnui bine cu acest tip de mancare pe care-l vor oferi si puilor. Nu va grabiti sa inlaturati ouale daca nu au eclozat dupa trecerea celor 23 de zile, mai asteptati pana se implinesc 30 de zile. Uneori procesul de incubatie incepe mai tarziu decat crede stapanul datorita faptului ca unele conditii necesare nu au fost indeplinite decat mai tarziu. Eclozarea puilor este de obicei asincrona (nu toti puii eclozeaza in aceeasi zi). Inainte de eclozare puiul poate incepe sa piuie din interiorul oului. Puiul reuseste sa sparga coaja oului cu ajutorul unui dinte si acest proces de eclozare poate dura chiar cateva ore bune (pana la 24 de ore!), in functie de forta si vigoarea puiului, dar si de grosimea cojii. Dupa aceasta “munca” obositoare puii se “odihnesc” de obicei sezand pe spate, cu burtile in sus, nefiind suficient de puternici ca sa stea pe picioruse. Nu va alarmati, aceasta pozitie este perfect normala.
 
Dezvoltarea puilor
Puii abia eclozati sunt foarte fragili, au ochii inchisi, gaturi lungi si nu-si pot sustine singuri capetele. Ei nu vor fi hraniti de parinti decat dupa trecerea a cateva ore si dupa ce vor fi complet uscati. Nu va faceti griji, ei au rezerve nutritionale provenind din sacul galbenusului pe care l-au absorbit inainte de eclozare. Nu incercati sa hraniti puii in acest interval. In conditii normale, daca nu este hranit, un pui va supravietui circa 24 de ore dupa eclozare. Daca dupa trecerea a 20 de ore observati ca puii nu au fost hraniti, va trebui sa ii incredintati unei alte familii de Agapornisi cu pui sau sa ii hraniti dumneavoastra cu mana pana cand parintii isi vor prelua corespunzator indatoririle. Pentru a determina daca puii sunt hraniti examinati gusa acestora (situata imediat inaintea osului pieptului). Daca aceasta este umflata inseamna ca puiul a fost hranit.
Amandoi parintii se vor ocupa de hranirea puilor si pentru aceasta au nevoie de hrana de calitate si din belsug, precum si de apa proaspata. Oferiti-le hrana moale, legume si fructe proaspete (morcov, cartof fiert, broccoli, mazare, porumb, mar etc.), galbenus de ou fiert tare, un mix de seminte de calitate, blocuri de calciu si minerale. Ideal este sa nu interveniti prea mult in cresterea puilor, e foarte posibil sa nici nu fie nevoie, Agapornisii sunt de regula parinti excelenti. La inceput numai femela va hrani puii, ea fiind la randul ei hranita de mascul. Dupa primele doua saptamani, femela va incepe sa paraseasca cuibul, iar masculul va fi primit sa hraneasca si el puii, in acelasi timp cu femela sau in “schimburi”. Unele femele nu isi vor lasa partenerul sa se amestece in cresterea puilor. Daca exista o a doua cutie de cuibarit in colivie, femela va incepe o noua serie, iar masculul va hrani atat puii, cat si femela. Este foarte important sa opriti femela de a face oua dupa a doua serie de pui, deoarece o va epuiza foarte mult!
De obicei exista cate un pui mai mare, care va capata cea mai parte parte din atentie si cea mai mare cantitate de mancare si cate un pui mai firav. Verificati din cand in cand starea puilor (dar nu foarte des), daca observati ca vreunul arata slab si/sau neingrijit, scoateti-l din cuib si hraniti-l din mana.
Un pui sanatos trebuie sa aiba pielea de culoare roz, gusa plina de mancare, sa fie vioi si capabil sa-ti tina capul sus pentru a fi hranit. Manipulati cu foarte mare atentie puii! Igiena este extrem de importanta! Spalati-va pe maini inainte de a atinge puii si manipulati-i cu grija, sunt foarte fragili! Retineti faptul ca puii nu-si pot regla singuri temperatura corpului si trebuie tinuti la caldura! In jurul varstei de 10-15 zile, daca doriti, puteti inela pasarile.
Igiena cuibului este extrem de importanta. Astfel, periodic, va trebui sa curatati cuibul. Cel mai potrivit moment pentru aceasta este dimineata, cand parintii ies din cuib pentru a manca. Acoperiti gura cuibului cu o bucata de carton pentru a impiedica parintii sa intre. Scoateti puii afara, asezati-i intr-un bol (suficient de mare pentru ca puii sa nu poata evada din el) captusit cu servetele moi, undeva unde este cald, inlocuiti asternutul din cuib si curatati peretii daca este cazul. Atentie! Nu distrugeti cuibul pregatit de mama Agapornis! Incercati sa-l pastrati cat mai intact! Va trebui sa efectuati toate aceste activitati cat mai repede, pentru ca puii sa nu aiba de suferit. Faceti totul calm si fara a speria parintii sau puii. Daca speriati parintii acestia s-ar putea sa calce din greseala pe pui si sa-i striveasca.
Daca vreunul dintre pui este dat la o parte de catre parinti acest lucru inseamna ca are probleme de sanatate si nu este un pui viabil. Totusi, chiar si acest pui poate fi salvat daca este hranit din mana.
Incepand cu varsta de 2-3 saptamani puii pot fi hraniti si exclusiv din mana insa acest lucru nu este recomandabil decat daca aveti foarte multa experienta si stiti exact ceea ce trebuie sa faceti. Aceasta perioada din viata pasarilor este extrem de importanta si orice greseala poate avea urmari foarte grave, iar hrana oferita de parinti, care ajuta puii sa-si formeze sistemul imunitar, nu poate fi inlocuita perfect cu nimic altceva. Hranirea din mana nu este singura posibilitate de imblanzire, va puteti apropia de puisori si prin alte metode.
 
In jurul varstei de 5-6 saptamani puii sunt gata sa iasa din cuib si sa-si incerce timid aripile pentru prima oara. Ei sunt inca dependenti de hrana oferita de parinti, dar vor iesi afara din cuib si vor explora colivia. In vederea acestei etape de dezvoltare, va trebui sa faceti cateva pregatiri: plasati cateva stinghii la inaltime joasa, aproape de fundul coliviei, indepartati gratarul de pe fundul coliviei (daca exista) pentru a preveni ranirea puilor, plasati un bol de apa si unul de mancare la inaltime joasa, aproape de fundul coliviei, captusiti fundul coliviei cu servetele albe. Aveti grija si la spatiul dintre barele coliviei pentru a preveni orice fel de accidentare (capete sau picioruse prinse intre bare). Aveti grija sa preveniti orice fel de accidentare! Daca v-ati inmultit pasarile in sistem colonie va trebui sa aveti mare grija deoarece celelalte pasari din voliera ar putea sa atace puii. La circa 6-7 saptamani puii vor avea penajul format si pot fi “intarcati”. Parintii ii vor invata sa manance mancare solida si vor renunta treptat sa-i hraneasca. Oferiti-le hrana pe care o oferiti si adultilor. Taiati hrana in bucatele mici si cojiti toate legumele si fructele. Daca puii refuza sa manance legumele proaspete incercati sa le fierbeti usor pentru a fi mai moi. Nu incercati sa grabiti in nici un fel procesul de trecere la mancarea solida. Daca un pui nu mananca si plange inseamna ca ii este foame. Hraniti-l dumneavoastra si lasati-l sa decida singur cand este pregatit sa treaca la mancarea specifica adultilor. Un pui este considerat complet “intarcat” daca mananca singur vreme de 1 saptamana. Nu grabiti procesul!
In general, puii de Agapornis sunt complet independenti de parinti la varsta de 8-10 saptamani. Acesta este si momentul la care puii este ideal sa fie separati de parinti, pentru a putea preveni agresiunile. Dupa ce puii cresc si devin independenti, este posibil ca acestia sa se intoarca la cuib, prin urmare este benefic sa aveti un al doilea cuib pentru a permite clostii fecundarea urmatoarei serii de oua.

Hranirea


 Nutritia echilibrata si variata a papagalilor amorezi (Agapornis) este secretul cresterii lor cu rezultate foarte bune. Majoritatea problemelor de sanatate pe care le pot dezvolta amorezii se datoreaza unei alimentatii defectuoase. Astfel, dieta unui papagal amorez trebuie sa contina carbohidrati, proteine, lipide, vitamine si minerale.
Majoritatea oamenilor considera ca alimentatia unui amorez trebuie sa fie alcatuita numai din seminte. Cele mai recente studii recomanda insa hranirea amorezilor cu seminte numai in procentaj de maxim 20%, deoarece o astfel de dieta este saraca in vitamina A, proteine si calciu si prea bogata in grasimi. In mediul lor natural, in afara de seminte (crude si coapte), aceste pasari mananca verdeata si fructe. Astfel, cautati sa oferiti papagalului dumneavoastra in special peletele specifice disponibile in magazinele de specialitate, intrucat acestea ii vor asigura o alimentatie echilibrata. Verificati prospetimea peletelor si mixurilor de seminte! Nu le oferiti papagalului daca sunt mucegaite sau infestate cu paraziti! In afara de aceste pelete si de mixurile de seminte, oferiti amorezului dumneavoastra si o varietate de vegetale: morcov, cartof, broccoli, sfecla, laptuca, napi, ardei gras, varza de Bruxelles, rosii bine coapte, castravete, conopida, vinete, fasole, mazare, mar, para, struguri, stafide, caisa, piersica, cirese, nectarina, portocala, ananas. Inainte sa oferiti legumele si fructele spalati-le bine, taiati-le in bucatele mici si evitati vegetalele care au fost tratate cu chimicale (Atentie ,hrana nu trebuie sa fie umeda /uda ,se pot imbolnavi de plamani). . Pasarile isi aleg hrana si in functie de aspectul si textura ei, nu numai de gust. Fiti inventivi atunci cand pregatiti masa papagalului dumneavoastra, tineti cont de culorile legumelor si fructelor!
Incercati sa obisnuiti de mic papagalul dumneavoastra cu o dieta echilibrata. Amorezii maturi pot fi dificil de “convertit” la o alimentatie diversa. Nu infometati niciodata pasarea daca doriti sa-i schimbati dieta, acest lucru este periculos pentru metabolismul sau. Va trebui sa aveti multa rabdare si sa incercati diverse trucuri, iar schimbarea nutritiei poate dura chiar si cateva luni.
Un amorez adult mananca aproximativ 60g de mancare zilnic. Nu lasati la discretie o cantitate prea mare din amestecul de seminte intrucat pasarea ar putea sa-si aleaga din el doar pe cele pe care le prefera, ignorandu-le pe celelalte.
Le puteti oferi si mici cantitati de fulgi de cereale (fara adaos de zahar si cacao), paine integrala, bucatele de ou fiert foarte tare, floricele de porumb, orez brun fiert, grau, ovaz, bucatele de paste fainoase fierte sau nefierte, seminte germinate, fasole fiarta, mazare fiarta, linte fiarta, alune (fara sare, bineinteles). NU oferiti papagalului carne sau produse din carne (desi, ocazional, le puteti da bucatele mici de carne de pui bine fiarta), sistemul lor digestiv nu este adaptat pentru astfel de hrana!
Papagalul trebuie sa aiba in permanenta apa proaspata la discretie. Schimbati zilnic apa din adapatoare si curatati frecvent adapatoarea pentru a preveni infestarea cu bacterii. Puteti amesteca apa cu suplimente de vitamine. Acestea vor trebui folosite mai ales in perioade de convalescenta sau de imperechere. Totusi, daca oferiti amorezului o hrana variata si echilibrata, suplimentele de vitamine nu sunt necesare.
In colivia amorezului va trebui, obligatoriu, sa asezati si un os de sepia (pe care isi poate exersa ghearele si ciocul) si care ii va furniza si calciul necesar. Desi multa vreme s-a crezut ca amorezii trebuie sa aiba la dispozitie si nisip sau pietricele pe care sa le inghita pentru a le favoriza digestia, ultimele studii arata ca acestea nu sunt necesare, ba mai mult, pot bloca chiar sistemul digestiv al amorezilor.
Pentru cei ce doresc sa infiinteze o mica crescatorie si nu stiu ce plante pot baga in cusca lor ,fara ca acestia sa aiba probleme ( aceste plante sunt bune pentru orice specie de papagal )
Acestor pasari le mai plac crengutele de salcam,salcie( cu tot cu frunze/floare),crengute de mar,tei.

HRANA INTERZISA!
 Nu le oferiti niciodata ciocolata, avocado, ceapa, rubarba si semintele de mar sau pepene. Sunt interzise si alimentele care contin cofeina sau alcool sau cele cu continut ridicat de sare. Pasarile sunt intolerante la lactoza, deci evitati branza si iaurtul.
Unii papagali amorezi s-ar putea sa se ingrase peste masura, mai ales daca dieta lor este formata in majoritate din seminte (continut ridicat de grasimi). Acest lucru trebuie combatut prin reducerea ratiei de mancare si mai multa miscare fizica in afara coliviei, dar nu prin infometare.
 
Conditii de viata
Papagalul agapornis este foarte activ așa că e bine să le satisfaci necesitatea spațiului cu ajutorul coliviei. Aceasta trebuie să aibă minim următoarele dimensiuni: 81x50x50 cm. Dacă ai o colivie mai mică, e indicat să-l lași să zboare prin camera. Încearcă să ții o singură specie de păsări în aceeași colivie, altfel pot apărea lupte. Păstrează ori una, ori trei perechi de papagali agapornis, pentru că riști să vezi pene jumulite.

 Semne de boala,virusi

 Semnele de boală la papagalul agapornis implică retragere, penajul este ciufulit și mai puțin strălucitor, stă cu ochii închiși, umeziți, nasul curge, doarme mult, își pierde interesul pentru mediul înconjurător și stă în cupa cu mâncare. Majoritatea afecțiunilor la papagalul agapornis sunt rănirile din lupte, dar și alte infecții, paraziți interni, păduchi, probleme respiratorii, diaree. Un papagal bolnav necesită o vizită la medicul veterinar( in romania va recomand sa contactati un crescator de papagali ,veterinarii nostrii de cele mai multe ori nu cunosc nici de pisici cine stie ce.. ).
pentru Romania, daca cunoasteti medici pasionati de aceasta meserie , va puteti duce cu papagalul fara nici un regret,daca mergeti pe suggestii ale prietenilor mai bine cautati pe net un crescator adevarat de pasari exotice, acestia au foarte multi bani investiti in aceste pasari ,ca nivel de afacere sau chiar ca pura pasiune ce i-au  facut sa isi castige si existenta,tot ei aprovizioneaza toate pat shopurile cu animale .
Crescatorul nu are interes sa isi tina pasarile bolnave sau stresate etc.. In cazul in care acestea prind un anumit virus crescatorul poate risca in primul rand pierderea a unei sume considerabile de bani ,in concluzie crescatorii sunt cel mai bine documentati in acest domeniu si sincer cei mai multi va ajuta doar pentru a salva viata unei pasari ( nu au nevoie de bani )
De regula crescatorii fac lucruri caritabile mai  ales cei care au invatat pe rupte in acest domeniu si doar ei stiu prin ce au trecut pana au ajuns pe o linie economica buna !
Toate posturile dupa acest blog le spun in calitate de crescator de papagali si pasari exotice ( pasionat este putin spus) am jungla in casa ,datorita lor  :)
In concluzie pentru orice problema legata de papagali ,contactati un crescator !
bolile ce pot aparea la papagalii amorezi sunt: psitacoza, boala ciocului şi a penelor de papagal, boli ale ficatului, alimentatia necurespunzatoare fiind cea mai des intalnita cauza.

Pentru a veni in ajutorul iubitorilor de pasari, noi,pasariexotice.com incercam sa strangem laolalta informatii despre pasari postate de dumneavoastra, iubitorii de pasari, in mediul online.Facem acest lucru fara sa avem vre-un interes material si fara sa pretindem ca suntem proprietarii acestor informatii sau ca ele sunt complet adevarate.Deasemenea mentionam conform legii sursa.Multumim celor care se obosesc sa impartaseasca din experienta lor si celorlalti pasionati de pasari. Sursa: exotikparrots